5. – 10. Juni 2023, 26. Ökumenische Gebetswoche
„Tut Gutes! Sucht das Recht!“ (Jesaja 1,17)
Montag, 5. Juni 2023
17 Uhr - Evangelische Kirche »Klosterkirche«
Predigt: Pfr. Dr. Ágoston Ferenc (röm-kath)
Dienstag, 6. Juni 2023
17 Uhr - Orthodoxe Kirche »Sf. Împărați Constatin și Elena („Bărăgan”)«
Predigt: Stadtpfarrer Dr. Hans Bruno Fröhlich (ev. A.B.)
Sf. Ev. după Luca 18,1 - 8
1. Și Iisus le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna și să nu-și piardă nădejdea, 2. zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. 3. Și era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. 4. Și un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, 5. Totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. 6. Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept? 7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? 8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?
Prea cucernici părinți și preaiubiți creștini!
I. 1. Pe vremea în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos trăia pe pământ, o văduvă era lipsită de drepturi și vulnerabilă din multe puncte de vedere. În mod normal fetele, respectiv femeile trebuiau să aibă un tutore: acesta era mai întâi tatăl sau (dacă nu mai era în viață) unul dintre frați; după căsătorie, soțul prelua rolul respectiv (în unele societăți tradiționale, până azi așa stau lucrurile). Văduvele NU aveau acest tutore. În Noul Testament, văduvele (dar și orfanii) sunt adesea menționați, ca făcând parte din grupurile cele mai defavorizate în societatea de atunci. Și nu doar pentru că de regulă o văduvă era săracă și dependentă de ajutorul altora, ci și (chiar dacă nu era săracă) pentru că era foarte dificil să își revendice drepturile în societatea acelor vremuri. De pildă dreptul la moștenire, respectiv la o succesiune putea fi încălcat unei văduve fără multe complicații. Într-o instanță judecătorească de pildă, o femeie (dar și un copil) nu putea să fie convocată ca martor. În conformitate cu legea aplicabilă atunci, numai bărbații adulți aveau calitate procesuală. În consecință, o văduvă – chiar dacă era un fapt dovedit, că avea dreptate – era din start dezavantajată, având în vedere că nu putea să depună mărturie nici măcar pentru ea însăși. Litigiul unei văduve putea foarte lesne să se termine în detrimentul ei, chiar înainte de a începe.
2. Un om lipsit de scrupule avea destul de ușor posibilitatea, să-și însușească bunurile unei văduve, și probabil despre o asemenea speță juridică este vorba și în pericopa din Evanghelia după Luca. „Potrivnicul” pe care îl pomenește văduva putea să fie chiar o rudă apropiată, care încearcă s-o deposedeze de niște bunuri respectiv de o moștenire. Pe de-o parte este demn de toată admirația, modul în care această femeie văduvă se înfățișează în fața respectivului judecător, înainte de începerea efectivă a procesului. Pe de-altă parte, comportamentul ei este lesne explicabil: în situația dată, ea nu mai are ce pierde și pentru a avea măcar o mică șansă de a găsi bunăvoința judecătorului, îl abordează frontal pe acesta.
3. Marea problemă este însă următorul lucru: acest judecător este corupt până în măduva oaselor. (Oare de ce nu mă surprinde această afirmație a Mântuitorului? – se pare că nimic nu este nou sub soare). Nu surprinde faptul, că respectivul judecător este descris ca un om, care nu are frică de oameni. Dar Evanghelia remarcă, că nu se teme nici măcar de Dumnezeu – acest lucru surprinde puțin, având în vedere faptul că, în urmă cu 2.000 de ani, oamenii erau totuși mai cu frică de Dumnezeu; de aici învățăm să nu idealizăm nici trecutul. Ceea ce scoate în evidență Sf. Evanghelie, este un fapt de care și noi ne izbim zilnic: oamenii nu fac, ce ar trebui să facă, chiar dacă acest lucru intră în atribuțiunile lor de serviciu, chiar dacă sunt plătiți pentru acest lucru, nemaipomenind, că pe lângă obligațiile contractuale pe care ni le asumăm în viața aceasta, mai există și niște obligații morale (învățate în cei 7 ani de acasă) de care ar trebui să ne achităm, fără ca cineva să ne îndrume în mod special. [Doar în paranteză fie spus: Pe vremea când eu eram copil, bunica mea avea o vorbă, dacă eu întrebam: „De ce trebuie să fac lucrul cutare sau cutare?” Răspunsul era scurt și fără echivoc: „Pentru că așa se cade?” („So gehört es sich” / „Igy van a rendben.”). Psihologii zilelor noastre vor să ne învețe, că trebuie explicat copiilor cu lux de amănunte, dacă și de ce vrem ceva de la ei. Pe vremea noastră era arhisuficient argumentul „Așa se cade!” – și nu am rămas cu nici o traumă. – am închis paranteza].
4. Revenim la pericopa Evangheliei: chiar dacă această femeie văduvă ar putea avea dreptate (și nu avem de ce să nu presupunem acest lucru), acel judecător pur și simplu nu este interesat să facă dreptate. Rezolvarea problemei însă vine pe cât de repede, pe atât de surprinzătoare, fiind motivată de un lucru pur egoist: respectivul judecătorul nu vrea ca zona lui de confort să-i fie perturbată. Cu alte cuvinte: judecătorul vrea să scape de această văduvă cât mai curând posibil și acesta este până la urmă norocul ei.
II. 1. Tema acestei zile din Săptămâna Ecumenică este „Dreptatea care restabilește comuniunea”. Ea stă în legătură directă cu tâlcul acestei pericope evanghelice. „Dreptatea” este desigur și un concept juridic, dar este unul eminamente teologic. De dreptate au nevoie cei nedreptățiți, și de obicei aceștia fac parte din categorii defavorizate. Paradoxal însă (și contrar celor vrute de Dumnezeu), cei sus puși își arogă mereu niște privilegii, sub semnul unei false dreptăți, ducând în derizoriu idea de dreptate însăși. Faptul că deja în Vechiul Testament citim îndemnul „Judecați drept pe orfan și pe sărac și faceți dreptate celui smerit, celui sărman.” – ne dă dreptul la supoziția, că în toate vremurile a existat un tratament diferit pentru clase sociale diferite. Inegalitatea, inechitatea, restabilirea demnității unei persoane nu se poate rezolva prin proceduri juridice (sau doar într-o mică parte), ci doar în comuniunea iubirii, iar acest lucru se poate face doar în și prin credință.
2. Într-un contrast mai puternic cu acel judecător corupt și lipsit de scrupule, Tatăl Ceresc nu poate fi prezentat. Dar această exagerare își are sensul ei. Ucenicii, cărora Mântuitorul le spune această pildă trebuie să realizeze: dacă un astfel de judecător, care este o persoană brutală, dezagreabilă și nemiloasă, poate totuși să ajute un om aflat în suferință sau impas, și să facă dreptate, cu cât mai mult va putea Dumnezeu să facă acest lucru? Cei care ascultă această pildă, sunt încurajați de către Mântuitorul nostru, ca o să aibă parte de dreptate, iar acest lucru este o consolarea care unge sufletul.
3. Pilda se încheie cu o întrebare, pe care Iisus o adresează ucenicilor, dar indirect ne-o adresează și nouă tuturora: „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?” Mântuitorul vrea să ne dăm seama că Dumnezeu este gata să ne asculte și să ne ajute. Viața noastră creștină însă, trebuie să se caracterizează prin rugăciune încrezătoare și neclintită. Acest gen de rugăciune presupune, că nu ne punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu. „Rugați-vă la fel ca și văduva din pilda aceasta” – la acest lucru ne îndeamnă Iisus Hristos.
4. Citind Evangheliile, ne dăm seama, că Mântuitorul Însuși a practicat această rugăciunea necontenită până la ultima suflare. Acest tip de relație cu Dumnezeu a devenit un model pentru toată creștinătatea. Rugăciunea Sa precedă toate rugăciunile noastre. Prin această pilda suntem încurajați să venim iarăși și iarăși înaintea lui Dumnezeu, iar El ne va răspunde la momentul oportun și în modul în care EL crede că este potrivit. „Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând.” Așa să ne ajute bunul și milostivul Dumnezeu.
Amin.
Mittwoch, 7. Juni 2023
17 Uhr - Römisch-Katholische Kirche
Predigt: Pfarrer László Csaba Jenei (unit.)
Donnerstag, 8. Juni 2023
17 Uhr - Unitarische Kirche
Predigt: Pfr. Ionuţ Staicu (orth)
Freitag, 9. Juni 2023
17 Uhr - Griechisch-Katholische Kirche
Predigt: Pfr. István Biró (ref)
Samstag, 10. Juni 2023
17 Uhr - Reformierte Kirche
Predigt: Pfr. Ciprian Dărăban (gr-kath)
Es gilt das von der Kanzel gesprochen Wort!