Biserici protestante din Sighișoara

Versiune imprimabilă  Vizualizare mărită  Contrast

deutsch  magyar  english  Sosire

Biserica din Deal
 


Biserica de Deal, cu hramul Sfântului Nicolae și situată pe „Dealul Școlii” (429 m), este vizibilă de departe, indiferent de direcția în care intri în oraș. Construcția eclesiastică datează de la începutul secolului al XIII-lea d. Hr., când (pe locul unui biserici mai mici în stil romanic) a fost construită bazilica cu trei nave și un turn masiv pe partea vestică. O a doua fază de construcție s-a desfășurat în perioada 1345 până în jurul anului 1400, când corul a fost reconstruit în stil gotic. De altfel, corul stă pe rămășițele menționatei biserici de tip sală mai vechi, astăzi fiind singura criptă din Transilvania. Faza finală de construcție s-a încheiat în jurul anului 1500, nava în stil gotic târziu, inclusiv pridvorul de sud, precum și frescele datând din această perioadă. Două date atestă acest lucru: inscripția din anul 1483 (pe o fereastră a fațadei de sud) îl evocă pe primarul Michel Polner ca având merite deosebite, și 1488 (în pronaos sub turn), aceasta identificându-l ca fiind pictorul frescelor respective pe Jakobus Kendlinger din Sf. Wolfgang.
Biserica din Deal a fost biserica parohială a orașului Sighișoara până la Reformă, adică până la mijlocul sec. al XVI-lea. Acest lucru s-a schimbat însă după Reformă, când Biserica Mănăstirii (care a aparținut Ordinului Dominican până în anul 1544), care este mult mai ușor accesibilă, a primit acest statut. De la mijlocul secolului al XVI-lea încoace, Biserica din Deal a fost folosită din ce în ce mai puțin pentru servicii divine și a decăzut tot mai mult. Drept urmare, a ajuns într-o stare avansată de degradare, spre sfârșitul secolului al XX-lea reprezentând chiar un pericol pentru cei care voiau să-i calce pragul. Măsurile cuprinzătoare de renovare și restaurare, efectuate între anii 1992 și 2003, finanțate mai întâi de către Fundația Messerschmitt din München (Faza I) și apoi de către Ministerul Culturii din România (Faza a II-a), au contribuit nu numai la consolidarea clădirii (realizate de către specialiști de la Universitatea Tehnică din Karlsruhe/Germania) și salvarea acestei bijuterii de arhitectura medievală, dar și la scoaterea în evidență a unor componente artistice foarte valoroase cum ar fi stranele medievale sau o serie de fresce (Sf. Nicolae, Sf. Treime, Arhanghelul Mihail, Judecata de Apoi, secvența de imagini din hagiografia Sf. Gheorghe), toate acestea fiind decopertate și restaurate. În anul 2004, Biserica din Deal a primit chiar Marele Premiu al Uniunii Europene „Europa Nostra” pentru această restaurare reușită.
Biserica din Deal mai conține o serie de obiecte de cult din alte biserici din împrejurimea Sighișoarei. Toate aceste obiecte sacre valoroase trebuiau „salvate” în anii 1990, când – în urma emigrării în masă a populației săsești după căderea comunismului – multe lăcașuri de cult, biserici medievale fortificate cu tot inventarul lor au fost lăsate în voia sorții. Pentru a proteja aceste obiecte de degradare, vandalism și furt, ele au primit un loc de cinste în Biserica Deal. Printre acestea se numără de pildă altarele de la Șaeș/Schaas, Beia/Meeburg și Cund/Reußdorf, cristelnița de la Șaeș/Schaas, retablul de la Florești/Felsendorf, lăzile de zestre de la Brădeni/Henndorf etc. 
Astăzi doar sporadic pe timpul verii mai au loc servicii divine în Biserica din Deal; de obicei la Rusalii și apoi în ultima duminică a fiecărei luni. Slujbele Parohiei Evanghelice C. A. au loc în principal în Biserica Mănăstirii – în anotimpul rece, în paraclisul de la etaj. În mod regulat însă se țin pe timp de vară, de regulă vinerea, concerte (în principal de orgă, dar și corale sau cu alte instrumente) în Biserica din Deal. Și, desigur, ca atracție turistică, Biserica din Deal este deschisă pentru vizite în acest scop. Faptul că se percepe o taxă de intrare, contribuie la întreținerea acestui monument istoric emblematic nu numai pentru Sighișoara, ci și pentru toată Transilvania. Programul pentru vizitatori poate fi găsit pe acest site.


Fresca legendei Sfântului Gheorghe





 
Biserica mănăstirii



Biserica mănăstirii arată așa. După invazia mongolă din 1241, dominicanii au venit și ei în Transilvania.
Avem o scrisoare de indulgență a Papei Bonifaciu al VIII-lea din 20 martie 1298, în care sunt menționate ca deja existente mănăstirea și Biserica Sf. Maria (în stil romanic) de pe castel. Aceasta înseamnă că faza de construcție trebuie să fi avut loc mai devreme (anii 50, 60, 70 ???).
Deoarece sfârșitul secolului al XV-lea trebuie să fi fost mai bun din punct de vedere economic, mănăstirea și-a putut permite și să mărească biserica. Actuala biserică a mănăstirii este însă un amestec de gotic și baroc, deoarece în 1676 a avut loc un mare incendiu care a distrus aproape întreg castelul.
În biserica mănăstirii a ars tot ce era din lemn, iar bolta de deasupra naosului s-a prăbușit.

În perioada Reformei (prima jumătate a secolului al XVI-lea), sașii transilvăneni s-au alăturat reformei luterane, la fel ca și sighișorenii.
Călugării au fost alungați, clădirile mănăstirii au fost secularizate, iar acolo s-au adăpostit tot felul de lucruri (mult timp au fost școli, iar la un moment dat și consiliul orășenesc s-a întrunit acolo). În anul 1886 clădirile mănăstirii au fost demolate, astfel încât astăzi avem doar biserica (mănăstirească). Dar numele mărturisește trecutul „monahal”. Înainte de Reformă, Bergkirche era adevărata „biserică parohială”.
După Reformă, biserica mănăstirii a concurat cu Bergkirche pentru această funcție. Din perspectiva de astăzi, trebuie spus că biserica mănăstirii „a câștigat”, întrucât urcarea către biserica de munte este grea.
Din punct de vedere arhitectural, însă, nu trebuie „efortată” nicio comparație. Fiecare dintre cele două biserici are propria sa frumusețe aparte.


Biserica de la Siechhof

Biserica Leproșilor a fost construită pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
Siechhof a fost - după cum sugerează și numele - un leprozar, unde era și o școală pentru bolnavi. „Curiozitățile” Bisericii Siechhof sunt un amvon exterior (există și astăzi) și o fereastră pentru împărțirea Sfintei Împărtășanțe (acum zidit).
În prezent, Biserica Siechhof este „în paza” comunității greco-catolice.



Despre noi ... :
Parohia Evanghelică C. A. Sighişoara reprezintă o comunitate religioasă germanofonă care aparține Bisericii Evanghelice C. A. din România, cult recunoscut de către Statul Român în baza Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 11 din 8.1.2007. Se adresează în primul rând propriilor membri ai bisericii, respectiv în principal luteranilor vorbitori de limbă germană. „Centrul spiritual” al acestei comunități este serviciul divin duminical de la ora 10, care de regulă se desfășoară în »Biserica Mănăstirii« şi în mod excepțional în »Biserica din Deal«.
Existența lor are o caracteristică specială datorită privilegiului acordat (Diploma andreană din decembrie 1224) și contextului ecumenic (Edictul de toleranță de la Turda din 13 ianuarie 1568), precum și a situației de minoritari etnici și confesionali a sașilor din Transilvania. Comunitatea Evanghelică C. A. Sighișoara participă cu toată deschiderea la evenimente ecumenice (»Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor«, »Ziua Mondială de Rugăciune« etc.), și face acest lucru într-un mod tipic pentru regiunea istorică Transilvania în limbile: română, maghiară şi germană.

Ca proprietar al unor monumente importante din »Cetatea« (= orașul vechi) Sighișoarei – care face parte din patrimoniul mondial UNESCO – Parohia Evanghelică C. A. Sighişoara este angajată în promovarea unui turism cultural demn de istoria multiseculară al acestui oraș.